am avut febră
toamna aceasta
am înghiţit lacom
o mare verde adânc
valurile lovesc
în oasele spinării ca într-un dig
până unde-mi
ajung palmele pipăi şi smulg
solz de lângă
solz frunză de lângă frunză
omoplaţii sunt
aripi grele de durere
nu semăn cu
Siegfried ce-a învins balaurul
mi-e sângele rece
dar subţire ca ploaia
prin urmare nu
sunt nici dragon
îmi este foarte
sete
caut ca un
fântânar apa dulce din coşul pieptului
fug din munte în
munte din tâmplă în tâmplă
nicăieri nu sunt
turme sau oieri
brumele au
acoperit potecile vechi
alunec către
poale
dacă voi începe
să năpârlesc
trebuie să îmi
caut o hrubă părăsită
fără să vreau
fără să ştiu să adorm cu capul în piept
păzind secretul
până la primăvară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu