pictează un ochi
plângând mi-a poruncit demonul alb
nu este nevoie am
răspuns
dacă privesc
pescăruşii cum zboară departe cu ţipăt
va trece un alt
tren plin şi nu se va opri în staţia mea
de atâtea nopţi de
aşteptare
peste frunte mi-a
crescut un cireş pietros ca o cetate
peste ochii mei
s-a pus temelie încât nu mai văd
dincolo de ziduri
am obosit până la
glezne
odată cu ultima
lacrimă
va rămâne doar o
tapiserie de aripi
pe peretele de la
răsărit un alt copil mă va atinge cu palma
nici dumnezeu nu
plânge va spune El
din clopote de
flori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu