respiram cu
pântecul precum copiii
bătrânul care
cânta la muzicuţă adormise
în căsuţa văruită
albastru
visam
mediterana pacea
dintre mare şi ţărm măslinii
o vilă san
michele fără comori
(de parcă sunt
unşi cu miere pe talpă toţi fură praful de pe drum
castrează
nudurile de bărbaţi scot ochii femeilor cioplite
deşiră scenele
mitologice din tapiserii)
m-am învelit
într-un prosop mare
m-am întins pe
covor ca în iarbă
am plâns
am vrut să uit
peretele din
dormitor era pătat de urma degetelor mele
târâte ca într-un
viol
curgea apa roşu
tulbure după renovarea casei
băteam cuie unde
nu pot intra
în structuri de
rezistenţă
şi atât a rămas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu