cele o mie şi una de chei

am în buzunar două chei una cu lanţ şi alta cu fundiţă mereu merg la feronerie şi cer una nouă le spun că cheile nu mă mai ascultă că am schimbat de trei ori broasca în zadar fiindcă  îmi tot dispar ceasurile din casă ei privesc chiorâş cu subînţeles pe ce lume trăieşti domnişoară cheile sunt unelte josnice fiindcă gaura cheii este mai jos de brâu eu mulţumesc pentru lămurire şi mă gândesc la soarta cheilor palatelor tribunalelor cimitirelor căsuţelor sărace poate că încă nu s-a inventat cheia care vorbeşte domnilor sau poate doar pe mine nu mă ascultă

apoi s-a făcut dimineaţă iar şi în noaptea următoare

după cum spun înţelepţii era

prima duminică după prima lună plină după echinocţiul de primăvară