azi voi pleca la plimbare
în lungul şi-n latul ferestrei
de-o parte sinapse de ceaţă înghit
fumul frunzelor moarte
de cealaltă parte plămânii respiră
şoaptele calde condensate
mă aflu strivită la mijloc
nemişcată pătrunsă de lumină
statuie de sare din oase şi lacrimi
dizolvate laolaltă
mai bine aş rămâne sticlă
să mă clatin ca un candelabru de cristal
nu aş înmuguri nu m-aş usca
dar pe liniile din palmă încă tremură nisip
şi un miriapod verde
galopează neîncetat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu