ferestrele au făcut ochii mici
băncile s-au aliniat lângă zid
teancuri de manuale şcolare
apasă duşumeaua la mijloc
dau ocol şi îngenunchez
prin crăpăturile din podea
îşi face drum o caravană de furnici
trec cuminţi sub muşuroiul de cărţi
ca nişte călugăriţe la vorbitor
sub lupa de filatelist a tatei
acelaşi marş lent dar sigur
dincolo de îngrijorare teamă dezamăgire
privindu-le am înţeles
până mâine vor năpădi clasorul meu vechi
printre coperţi roase timbre ştampilate
jocuri din timpul liber
e interzis să strigi
aici toate sunt atât de mărunte
am să arunc zăpadă pe tabla încă neagră
... mă orbeşte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu