garoafe uscate pe noptiera metalică
o pală de vânt prin geamul întredeschis
aruncă flori de castan
spini proaspeţi în palma deschisă
tuburile de perfuzie se clatină uşor
geamătul bolnavei se agaţă
ca într-un troleibuz aglomerat
de bara de sus a sentimentelor
vizitatorii vin şi pleacă grăbiţi
bătrâna adoarme ghemuită în pat
ca un copil la colţ pe coji de nucă
alături cineva citeşte "Îngerul a strigat"
dimineaţa amestecă aburi de clor
duşumeaua sclipeşte ca gheaţa topită
monitoarele din salonul de urgenţe
ticăie şi bâzâie ca un roi de viespi
o pată rotundă de soare
s-a strâns în fagure pe cearceaf
e încă primăvară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu