Tulbure

în miez de zi era prea multă lumină
timpul o strivea la mijloc
bătea inegal dinspre zori şi asfinţit
direcţie sud-nord cu vad printre munţi

în compartiment geamantanul sta îndesat
împins într-un colţ ca un colac de salvare
cadranul ceasului de mână sclipea din cinci în cinci minute
tâmpla apăsa rama ferestrei
gânduri nerostite amorţeau pe buze

cerul mustea tulbure printre degete
ca apa heleşteului ce seacă
doar către seară fereastra se adâncea
privirea se ocolea pe sine
înspre luminile ce cheamă departe
tot mai palide stoluri de păsări
ace de ceasornicar rotite în pupila ei
prin tunelul străbătut în prag de noapte

târziu femeia singură priveşte în oglindă
poate fără voie
în lumina prelinsă ca un ceai călduţ
genele sunt stoluri frânte uitând drumurile
alţi ochi se desprind din scoica altor ochi
noi felinare se aprind pe acelaşi peron