din greşeală m-am ciocnit
într-o piruetă existenţială
de statuete din porţelan
cu arabescuri şi dantelării
gânduri filigranate încet
corăbii în care am urcat
legată la ochi în furtuni
nevăzută pentru alţii
de teamă să nu se spargă
mi-au trosnit vreascurile amintirii
pe un ger care zburlea cetina
şi o crustă de inimă mult prea subţire
încă rupeam fărâme moi
pentru orbii flămânzi
trecutul săpa în tâmpla mea
un maraton de secunde nesfârşite
peste pânzele freatice de apă vie
şerpuiau vise lungi de mătase
funii de catarge ale speranţei
unei regăsiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu