Primăvară rece

Lumina jertfeşte inimi de frunze

rumenind cireşe înfrigurate în zori

raza lunii umple caliciul nopţilor  

iarba fragedă se înăspreşte

părăsită zilnic de bobul de rouă.

Pietrele din drum cresc sau se fac mici

prin fiecare ploaie

storurile ştirbe de lemn se închid

sau se deschid verde

şi dincolo de orice zid în umbră

doarme în leagăn o păpuşă veche.

Păşesc cu spatele drept

printre muguri îngheţaţi în floare

înfăşor pe frunte şi pe mijloc

vălurile ursitei ce nu s-au tors

şi nu s-au reîntors

ascund o primăvară rece şi aştept

să încolţească grâu sălbatic

dedesubt.