Încerc să schiţez totuşi un autoportret al meu sub pielea tandră a sufletului şi azvârl cuvintele ca un fel de bile de cristal pe o oglindă pe care calc. Vreau să pătrund sub pojghiţa brumată a amintirii şi să descopăr misterul de gheaţă al emoţiilor trăite.
Era o vreme în care clipa suspendată a vântului amesteca fluent spuma uşoară, plutitoare, a florilor şi ierbii împreună cu cerul cel mai pur şi sclipind ca o mângâiere maternă. Lumina străbătea verdele încă clar şi translucid al frunzelor. Eu alunecam între cele două lumi întrepătrunse şi simţeam cum ceva din mine se apropia de celelalte toate şi mai mult chiar, se dizolva, se cuprindea pe sine pierzându-se în ele. Pătrunsă fiind de sunetul şi miresmele prinse în ţesătura blândă a după-amiezii, puteam fi alături şi de miezul calm al copilăriei, de clipele în care am crescut printre oameni şi roadele pământului. Lumea se învârtea în aceeaşi roată în care privirea mea rămânea imobilă, invadată de culorile de atunci.
Ca o ofrandă de tandreţe mă ridic din căldura odinioară portocală zemoasă de bucurii a copilăriei şi privesc către cerul nopţii înstelate. Razele se ţes ca o orgă gigantică cu întunericul şi simt cum alunec odată cu ele, încât mă înspăimânt de o bucurie ascunsă, prea mare pentru cântecul vieţii de atunci. Stelele curg uneori zemoase, sclipesc fragede, mustesc complice şi îmi acoperă secunda mea prin drumul lor fără de început. Aştept şi tac, inima întunecată a lumii vibrează ca o pânză foarte întinsă.
......................................................................................................................
Muguri de primăvară. Aştept să răsară soarele peste răstoacă, să privesc cum minunile lumii îşi schimbă domeniul de rotire. Şi pădurea aşteaptă ca umbrele dimineţii să înmoaie iarba de la margine în timp ce eu intru înfiorată înăuntru şi ascult cum mijlocul copacilor începe să bată mai tare şi privesc cum primele raze se cern către centru şi leagă inele de logodnă a vieţii şi morţii. Iar fagii înalţi şi drepţi îmi ţin trupul legat de scoarţa lor argintie, protejându-mă mai frumos şi mai omeneşte decât în povestea lui Daphne, cea preschimbată în laur. Picături grele de lacrima soarelui au alunecat şi ele alături de piciorul meu, ferigile şi muşchiul mă ademenesc să simt cum încolţesc visele, mă poartă umede către ploile ce reînvie oceanul vieţii şi rădăcinile lui.
Amiază caldă. Alerg desculţă pe pământul bătătorit şi încins, odată cu norii grei ca ochii înainte de lacrimi, tensionaţi de furie cenuşie. Cobor de-a lungul dealului către şipotul de la poale, copil aproape râzând cu inima şi ceva de alături, ceva care mă leagă de perla închisă în scoică a cerului şi pământului, de felul în care ploaia mă poate oricum prinde şi îneca cu fericire. De ce oare simt totul atât de viu, puternic ca o simfonie a nopţii şi zilei, ca şi cum totul este şi în mine nu numai în afară? De ce mă doare dulce-acrişor şi proaspăt felul în care natura îşi întoarce orologiile ei imense cu chei nevăzute? Rece şi cristalină ca ochii de copil, apa şipotului redesenează răsuflarea făpturilor, somnul e curat şi fără vise, timpul se naşte în fiecare strop.
Seară de iarnă. Mă recheamă gheaţa, parcă uşor trandafirie, ca dimineţile de odinioară cu iz de ceai de tei. La colţul casei ţurţurii atârnă pe acoperişul jos ca o perdea de nuiele transparente în care alunecă stelele. Noaptea când tăcerea sparge zăpezile din depărtare cu lumina lunii, clopot puternic şi sfânt.
......................................................................................................................
Aici în sat eu sunt acasă, aici sunt mai aproape de mine, cu ochii umezi de zâmbet, respirând prin mugurii şi florile de altădată. Aici culorile s-au transformat uneori în cântec. Acum cred că ar fi mai bine să închid cutiuţa muzicii lor, să o las să păstreze aromele unui început al vieţii. Să nu uit că adevărata ei înţelepciune este simplă şi deschisă precum o după-amiază calmă de toamnă. În oglinda tăcută şi rece crângul şi aripile noi nu au îngheţat, lacrimile de cristal alunecă şi acum peste ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu