HONI SOIT QUI MAL Y PENSE

CÂTEVA VIDEO CU MINE

sâmbătă, 16 iulie 2011

Vremea recoltei



lângă casa mea fără fântână
mesteacănul agoniza din primăvară
crengile drepte din vârf zvâcneau alb şi uscat
peste frunzele încă vii la poale
femeile cu bebeluşi în cărucioare  îl ocoleau 
plângeam lacrimi mai mult cu ochiul stâng
mă durea ochiul ce nu putea plânge
trebuia să plec la drum

în casa dintre cele trei fântâni
apele nu au mai urcat în pivniţă 
uleiul din lămpaşul vechi s-a îngroşat
pe gâtul sticlei au alunecat muşte rătăcite
de atâţia ani doar perele pocnesc pe ţigle
liniştea s-a strâns în praful din uliţă
cuiburile din grajd au rămas goale
stropite cu var alb fără păianjeni
sfărâmându-se zgrunţuroase

ziua următoare a plouat tot timpul
seara bunicul meu plânsese
în spatele lui răsărea o lună roşie
prima din viaţa mea era în septembrie
vorbele se înmulţeau le aruncam din gând în gând
sâmburi scoşi din felia de pepene zemoasă
priveam spre miezul acela de lună înainte de mă întoarce
de departe încă şi mai departe
aduceam ploaia după mine
unde ţipătul mesteacănului se stinge
ca un pui orfan de rândunică
acasă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu