HONI SOIT QUI MAL Y PENSE

CÂTEVA VIDEO CU MINE

sâmbătă, 16 iulie 2011

Vade mecum

Alături de mine păşea o mască,
nu am întrebat-o ce nume are,
era în martie acum un secol,
zăpada se topea, mănuşile rămăseseră acasă
şi oricum nimănui nu îi păsa de măşti
nimeni nu le compătimea că plâng
nimeni nu era impresionat de zâmbetul lor
Astfel credeam eu atunci
de aceea nu purtam măşti niciodată

Ea insista să îi ofer adăpost
ascunzându-mi obrazul, privind prin ochii ei;
nu am ascultat ce spunea,
îndreptându-mă spre piaţa aglomerată a oraşului.
Am ocolit fântânile arteziene
zâmbind şi plângând,
sperând să mă observe cineva

Ciudat, mergeam printre măşti vorbitoare,
nimeni nu mă recunoştea,
nimeni nu mă saluta,
precis masca aceea zdrenţuită alunecase în praf
undeva în spatele meu.
Eram atât de singură...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu