rătăcesc pe ostrov
între noapte şi zi
desaga mi-e plină cu pietre de râu
culese la întâmplare
mă aşez pe o movilă mai înaltă
iau nisipul uscat în palme
îmi spăl îndelung faţa şi ochii
sub pleoape tremură un strop de sânge
din buzunarul de la piept
scot un boţ de aluat întărit
deznod batista plină cu sare
îl dau de-a rostogolul
şi-l rup fărâmă cu fărâmă
cu inima strânsă
buzele mi s-au uscat
dinţii sunt albi aproape se clatină
cerul tot mai înalt îmi arde ochii
a nins puţin apare soarele
ca o oglindă înroşită
iarna aceasta păsările sunt sătule
curând mă voi întoarce acasă
pas cu pas pe acelaşi drum
presărat cu firimituri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu