o femeie fără halat trece pe lângă mine
e schimbul de tură medicală sau de personal auxiliar
fără uniformă seamănă între ele
poartă helanca neagră strânsă pe gât
cu un şirag de mărgele ca ghindele
n-o îndrăznesc s-o întreb ceva
în spitalul de canceroşi am uitat de unde vin
pe culoare semiobscure sparte periodic
în holuri pătrate printre ascensoare
cu lumină intermitentă
ieşirea era înapoi sau înainte
de-o parte ferestrele sunt deschise spre un zid orb
de cealaltă parte închise către curtea interioară
plină de gutui nuci cuiburi de ciori
lipesc fruntea de geam
în ochi se topeşte o ceaţă sticloasă
tuşesc şi sughit cu buzele strânse
sunt multe uşi cu acces interzis
ceasul de mână s-a oprit chiar acum
la ora prânzului
poate e prea descriptiv, oricum, ar trebui să transmită mai bine, zic eu. o simplă părere.
RăspundețiȘtergerereuşită mi se pare strofa finală.
o zi bună!
Mulţumesc mult, Ottilia. Şi eu îţi doresc numai bine.
RăspundețiȘtergere