Nocturnă

nu mai încape nimic

între nodul buricului şi fierăstrăul oaselor sacrate

din măduvă au crescut copaci stufoşi

umbrele lor se amestecă pe zid

închise între ieri şi azi

am început să calc mai greu

ca un sugar în premergător pas după pas

strivesc până la rouă florile de măr de pe covor

pădurea din mine vuieşte a mustrare

nopţile sunt ca acidul boric

capcană pentru picioruşe terestre

zilele se evaporă ca naftalina

fluturii albi sunt la fel de vinovaţi

au ales să moară mai devreme

trebuie doar să am răbdare

firul de aţă muşcat cu dinţii

intră greu prin urechea acului