HONI SOIT QUI MAL Y PENSE

CÂTEVA VIDEO CU MINE

joi, 29 septembrie 2011

Străjer fără armă


atât timp cât nu există puncte fixe
pentru fiecare început sau sfârşit
certitudinea e ca un cerc rotitor
o combinaţie de alfa şi omega

fără lupul omega haita s-ar destrăma
unii urlă pentru toţi ceilalţi
alţii îşi latră durerea înăuntru
se desprind de lumea cu sânge cald
de colţii reptilelor
tremură în vânt ca sămânţa de păpădie
caută un loc ascuns în firidele ruinelor

amfiteatrul e gol
odinioară se aduceau aici sacrificii zeilor
erau pe jumătate oameni pe jumătate fiare
nu se temeau de lună şi nici de stelele
mai puternice decât norii
ţineau balanţa drept şi fulgerul ajungea
chiar în punctul stabilit

nu s-a mai schimbat nimic
zidurile cetăţii sunt tot concentrice
când ies la iveală începutul sau sfârşitul
cad mereu sub ghilotină
cercul se rupe oamenii fac horă
furnicile clădesc alt muşuroi
merele lovesc capul celui surghiunit
să rămână veşnic treaz

veghea lui e canonul prin care sângele străin
trece strop după strop
dintr-o piramidă în alta 
până când toate vor fi nisip

2 comentarii:

  1. poemul tău vine ca o dezvăluire din interior, aşa cum descoperi vestigii.
    frumos!

    RăspundețiȘtergere