Operaţie

chirurgul glumeşte grosolan cu moartea

ca şi cum ar persifla o cocotă bătrână

pacientul tace se revoltă înăbuşit se trezeşte înăuntru

acceptă in extremis să reintre în placentă

sub becuri şi cuţite ca un făt născut prematur

pleoapele lui bat din inimă în inimă

se deschide între valve se priveşte de jur împrejur

însângerat învins straturi de carne hăcuită

din locul unde spiritul se închidea deasupra

ca o cătuşă pe mâna Născătoarei

luminile se rotesc aspre sub retină

în salonul de spital de multă vreme

acelaşi schimb de noapte face loc turei de zi

e ca într-un vis alb cu spinii ascunşi

când adormise ţinea palma sub ureche

stropii de ser fiziologic alunecau în sânge

parcă ploua cu gheaţă în somn

se trezeşte din nou fără gânduri
fără să se privească pe sine

în cearşafuri mototolite ştampilate

pluteşte ca un gălbenuş în albuş

va purta acelaşi nume

îşi va lepăda pielea veche de şarpe

se va târî proaspăt într-o lume nouă

va muşca mai adânc cu dinţii din faţă

nici luna cât e ea de mare nu stă mereu în cerul ei