într-o zi am găsit în grădină o păpuşă
aruncată printre tufele de liliac
poate cineva vroia să îngroape un vis
am spălat-o am îmbrăcat-o frumos
mă privea puţin saşiu de pe noptieră
în ochii ei albaştri sclipea un ciob de cer curat
în casa mea nouă nu mai erau păpuşi
am vrut să omor treptat toate visele uitate
am aruncat mărţişoarele din plicuri
mi-am ars primul caiet de poezii
am dat de pomană pălăriile de soare
am uitat unde am pus bijuteriile de argint
mă privesc în oglinda tulbure
sunt umbre ca nişte răni
între colţul ochilor şi buzelor
nu ştiu sigur dacă zâmbesc sau plâng
voi şterge sticla cu apă oxigenată
şi mănuşi chirurgicale
apoi am să las fereastra larg deschisă
lumina e cel mai bun dezinfectant
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu