am prea multe lacrimi frate înger
mă scutur ca un liliac înflorit în ploaie
miroase a sare de mare şi a sânge
toate lacrimile tale sunt în ochii mei neplânse
pe timp de pace sau război
nu am râs în deşert
nu am zâmbit măcar ca precupeţii în târg
colţul inimii mele scânceşte
bebeluş rămas fără lapte de la doică
frate înger
mi-eşti vitreg şi amar
Iov şi-a adunat puterea în oasele slăbite
a îngenuncheat cu totul
a strigat
eram copil plângeam eu în ochii tăi
eram mai tânără apele tăceau
azi calc pe umbra cetăţii din nisip
târăsc grămada mea de oase în lanţuri
în genunchi
plâng cu lacrimi străine
îndură-te şi ia-le
iar de va fi aşa
promit să mă întorc
din ţara făgăduinţei îndepărtate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu