pe bulevardul
aglomerat vorbele fugeau în mai multe sensuri
oamenii m-au
prins lângă o vitrină de pălării
m-au înţărcat de
cuvinte mi s-au scurs de pe buze
precum laptele pe
lângă botul viţelului
mă durea aşa cum
îi doare pe copaci primăvara
când mugurii
ţâşnesc ca brotacii
toţi aplaudau
nonşalant artificiile de verde crud
doar cuvintele
mele erau adevărate
fără panglici sau
zorzoane
am cumpărat o
pălărie cu boruri largi
să îmi ascund
grimasa de muţenie în mulţime
e rău când ieşi la
lumină dintr-un cocon bastard
e greu să zbori
după ce te-ai târât cu impertinenţă
vorbele sunt fluturi de-o zi zboară în toate direcţiile
au învăţat chiar
să se ridice până la lună
împotriva voinţei
mele nu mai sunt ale mele
şi-n timp ce
încerc să le prind ca tot omul
o pasăre neagră
stă de priveghi
sub cuibul de cuc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu