tramvaiul opreşte în faţa supermarketului
o doamnă cochetă trece printre vânzători ambulanţi
leagănă o umbrelă de soare nu dă de pomană
zâmbetul ei e o uşă automată
în cutia liftului un păianjen mic tremură pe uşă
mă feresc să îl agăţ când ies
oricum nu va ajunge păianjen mare
deschid geamul de la bucătărie
pe pervaz e o buburuză galbenă o suflu cât mai departe
oricum nu va trăi printre motoare
întorc ceasul mecanic şi mă culc
timpul îşi înfulecă odraslele pe rând
uneori metronomul loveşte timpanul mai tare
nu e o soluţie să îmi dorm viaţa
fiecare pui de somn creşte ca o balenă
înghite bisericile cu totul
vomită în adânc creaturi informe
eu rămân înăuntru
număr două zile de nesomn
mă întorc în oraş
un bătrân cu umbrelă de soare aşteaptă
în aceeaşi staţie de tramvai
toate acestea le-am aflat fiindcă în oraşul mare
cunosc doar două străzi pe dinafară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu