câte o clipă îngheţ
un balans pe firul de păianjen
între braţele candelabrului din biserică
vameşul drumurilor toate
e amar să zâmbesc sau să plâng
îmi ascund neputinţa
ca pe-un glob de păpădie în sân
fără să mă pot lepăda de ea
din brazii de Crăciun curg lacrimi de răşină
în cristelniţa în care m-au botezat
nume de locuri unde m-am oprit
hăituită de speranţe moarte pe jumătate
vise amputate fără anestezie
cruci înălţate strâmb în furtună
păcatul deznădejdii ca o balenă
a înghiţit fărădelegea celor vii sau morţi
prins într-o carcasă ce se strânge
numele meu s-a despărţit de mine
ca un bob otrăvit de vâsc alb
la fiecare răscruce trupul sau cuvântul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu