de fiecare dată când plecam de lângă ei
mai cădea unul mai murea unul
creşteau ceţuri şi mlaştini în drumul meu
mi-erau toţi dragi fără să ştiu
că iubirea e o boală a lanţurilor grele
sau câtă nevoie aveau de mine din vina mea
am plecat de câteva ori de-acasă
a fost de-ajuns să rămân singură
ca un pui de mâţă în grădina altcuiva
m-am ascuns în bibliotecă
teancuri de cărţi citite au făcut ochii mari
teancuri de cărţi citite au făcut ochii mari
toate cele înţelese s-au unit
s-au lipit de piele ca un tatuaj
indescifrabil de neşters
stigmat al nopţilor nedormite
mi-e dor de sălile de aşteptare reci
să stau ghemuită pe-o bancă incomodă
ore în şir până vine personalul
în nodul de cale ferată
dar nu pot pleca din nicio gară
dar nu pot pleca din nicio gară
toţi ştiu că am înţeles că şi ei au aflat
povestea melcului de casă
mai am doar visele altora
să le sprijin cu fruntea şi cu tâmplele
bătătorite
mai am doar visele altora
să le sprijin cu fruntea şi cu tâmplele
bătătorite
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu