Refrene

pe drumul drept 

ora e măsurată în umbre

un fus toarce timpul

doi paşi înainte unul înapoi

iarnă sau vară crezusem că iubesc

străină de alţii şi de mine

o torţă de furtună îmi sorbea ochii

moi ca ouăle necoapte

aprindeam lumânări de veghe

într-o peşteră

anotimpurile de trecere erau scurte

trenul viselor se înnopta în tuneluri

săpa în piatră un minut de uitare

de-un timp trei clopote bat deodată

braţele nu-mi ajung pe spinare 

să opresc cutremurul

inima mi-a căzut la picior

ca o ghiulea în lanţul ocnaşului

oricât aş încerca să mint

nu mai pot zbura până la lună

am proptit amintirile cu cântece

pe care nimeni nu le fredonează

în ritm doi pe trei

merg pe drumul cel mai scurt

cunoscut de toată lumea

în afară de capete

credeam că iubesc

crezul sfărâmat e piatră de temelie

pentru alte biserici