pe drumul drept
ora e măsurată în umbre
un fus toarce
timpul
doi paşi înainte
unul înapoi
iarnă sau vară
crezusem că iubesc
străină de alţii
şi de mine
o torţă de
furtună îmi sorbea ochii
moi ca ouăle
necoapte
aprindeam
lumânări de veghe
într-o peşteră
anotimpurile de
trecere erau scurte
trenul viselor se
înnopta în tuneluri
săpa în piatră
un minut de uitare
de-un timp trei
clopote bat deodată
braţele nu-mi
ajung pe spinare
să opresc cutremurul
inima mi-a căzut
la picior
ca o ghiulea în
lanţul ocnaşului
oricât aş încerca
să mint
nu mai pot zbura
până la lună
am proptit
amintirile cu cântece
pe care nimeni nu
le fredonează
în ritm doi pe
trei
merg pe drumul
cel mai scurt
cunoscut de toată
lumea
în afară de
capete
credeam că iubesc
crezul sfărâmat e
piatră de temelie
pentru alte
biserici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu