aveam un diagnostic incert
de aceea nu purtam ochelari
uneori ochii măreau alteori micşorau
lumea era nesigură nu vedeam cărarea
mergeam unde mă trăgea inima
după un timp boala s-a agravat
am început să dau înapoi
de teamă să nu mă ciocnesc de ziduri
treceam mai greu prin pasaje înguste
pe fiecare arteră de circulaţie
cu sens unic
priveam rar oamenii în ochi
de teamă să nu-i fac mai mici sau mai mari
într-o zi am rămas singură
m-am uitat îndelung în oglindă
cerul s-a răsturnat peste mine
ca o cataractă de ceaţă
încă nu orbisem
mi-am pipăit inima am smuls-o
am aşezat-o într-un toc de ochelari
în fiecare dimineaţă o curăţ cu multă grijă
doar în sensul acelor de ceasornic
privesc prin ea în zile lucrătoare
din afară înăuntru
şi dinăuntru în afară
la sărbători
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu