acoperă-mi somnul
cu pietre
străinule cu
haină albastră
dacă ai mână
uşoară
se vor preschimba
în pâine coaptă pe vatră
rotund între umăr
şi şold
viaţa mea e
încinsă ca un cuptor
cu cât voi dormi
mai adânc aluatul va fi mai moale
cu încetul va
dospi din nou
voi fi la mijloc
un drob de sare întărit
din gânduri
frământate adânc
să nu mă-ntrebi
cum mă cheamă
cu orice preţ să
nu mă trezeşti
nu plânge dacă
vei vedea că scâncesc
ca pruncul în
covată
voi dispărea cu
încetul în maiaua care fierbe
păstrează-ţi
lacrima până la sfârşit
dacă ai inimă să
stingi cu ea
grăuntele de
drojdie uscată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu