HONI SOIT QUI MAL Y PENSE

CÂTEVA VIDEO CU MINE

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Lorelei

Zi şi noapte lumina arde prin pleoapele închise, devenite străvezii. Păşesc de-a lungul viselor ca un orb vindecat brusc. Ridic globul lunii până se rostogoleşte şi cade dincolo de orizont. Fractura deschisă în osul amintirii se vindecă printr-un tiv cusut în carne, lasă amprente în palma întinsă cu greu înspre tine. Răsuflarea mea desenează în aer note pe portativul distanţelor dintre noi. Muzica rămâne ascunsă, ca marea închisă într-o scoică aşezată pe un raft. Mâna mea către tine este zborul păsării ce-şi caută zadarnic cuibul ocrotit de nori. Tremur odată cu clipele izgonite în centrifuga timpului. Secundarul ceasului meu bate câţiva paşi înapoi. În oglindă sunt aceeaşi, umbra surâsului tău a sprijinit un zid să dureze în inimă şi în sânge. Un perete crescut în mine însămi pe care se caţără rugi înfloriţi de măceş fără să îi atingă vârful. Stăm în camere separate, fiecare lângă altă ferestră, izbită şi deschisă de ploaia cuvintelor nerostite. O maree de alge verzi-albastre revine şi se retrage din nisipul calm al memoriei.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu