m-am născut
într-un sfârşit de iarnă
eram obişnuită cu
frigul cuibărit
în locul
focurilor stinse
am păzit cenuşa
din vatră
în fiecare noapte
mirele a venit
târziu ca o ninsoare
pe faţa lacului
dintre sălcii
trăgeau clopote
argintii de peşti
sub gheaţa de la
mal
mireasa străvezie
cu braţe lungi
alerga prin mine
de la călcâi la creştet
fluturii albi din
trenă
se lipeau
indecent de piele
fii mai atentă
spuneau naşii mei
dacă strângi
pământul în braţe vei pluti
dincolo de
cuvinte
nici tăcerea nu
va mai conta
mai bine să
arunci inelul solitar
primit moştenire
a nins mult în palma stângă
liniile s-au
adâncit
încă un gheţar
s-a desprins la pol
ca un sărut rece
sigilat pe frunte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu