Cărare între vii

între aracii înclinaţi de vânt

via s-a sălbăticit

pe cărarea abruptă urcă un bătrân

cu soarele pe umăr

alături încă mai creşte

sângele-voinicului

ciorchinii limpezi cad câte unul

în corfa înnegrită

un copil cu ochii de cicoare

s-a culcat într-o rână pe coama dealului

priveşte în jos nu suflă un cuvânt

bătrânul urcă printre viţe mai departe

copilul se lasă deodată de-a rostogolul

ca un tăvălug în cărare

ţinând braţele strânse la piept

printre vii