plouă cu ochi fără pleoape
se strecoară
printre ferestre înţepenite
printre oamenii
rămaşi fără gânduri
care nu-şi mai
pomenesc morţii
nu mai îmbracă haine
de duminică
nu mai simt
mirosul de lavandă
sunt doar ochi rotunzi
făcuţi grămadă
pupile dilatate
în nopţile polare sub-urbane
copiii şi
bătrânii şi moaştele sfinţilor
stau drepţi ca
nişte chibrituri umede
în cutiile uitate
în sertarele încuiate
în cămările fără
circuite electrice
ploaia i-a găsit dincolo
de toţi pereţii
nu a mai rămas
niciunul să îi pese de întuneric
(5 iunie 2012)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu