Sangvină

un vânt cărămiziu bate puternic

trăiesc într-o eră cretacică 
cu gleznele legate de pământ

ridic munţi de fiecare dată

când îmi tremură genunchii

cremene arsă din temelie

dacă înalţ fruntea drept

în furtuna de praf sângeriu

apar crevase pe albul ochilor

în mai multe direcţii

cu degetul arătător croiesc cărări pe tâmple

scutur tencuiala de vise roz

din toate nopţile nedormite

încă mai calc pe vârfuri

sau pe călcâie

nu voi fi nicicând cărămidă

în altă bătătură

aştept o nouă perioadă glaciară

să îmi găsesc loc într-o inimă

ca într-un iglu

(15 iunie 2012)