Un alt hotar

bătrânii au plecat

de pe hotarul inimii celor tineri

s-au rupt din rădăcină pietrele

ca o pâine uscată frântă pe genunchi

aluatul nu a mai crescut

sub ştergarul tighelit cu mâna tremurând

se cerne praf de cărămidă

în cuibul păianjenului

din fereastra cuptorului de pâine

iarna ce vine va trece mai repede

sub hornurile reci toate vor îngheţa

ca într-un muşuroi uscat

tăiat de coasă

în martie când pământul va da colţi

doar via de lângă casă va plânge

cu broboane reci

în fiecare lăstar

de Paşti toţi strănepoţii

care abia au învăţat să meargă

în ultimul an

vor călca peste păpădiile aprinse în curte

uşor şi fără urmă