Amnezie

stau întinsă pe patul îngust

cu gura deschisă

un ţânţar mă pişcă de limbă

tocmai când visam că vorbesc ceva

despre războiul trecut

sau epoca de pace îndelungată fără graniţe

ţintesc cu mitraliera 

gângania căzută într-un crater pe lună

mă trezesc cu buzele însângerate

de atâta linişte şi cuvinte răpuse pe front

fără semne de întrebare

ca merele discordiei despicate cu toporul

ca o cutie neagră a pilotului ghilotinat

îndes puternic dopul şampaniei

să nu explodeze

beau doar apă dulce de la un izvor
sfinţit în zori de zi