bărbatul acela
vâna şi fazani
lăsa carnea la
fezandat câteva zile
agăţată de
tavanul cămării
ţin minte cel mai
bine
schiţele lui în
cărbune moale
chiar pe Isus
răstignit de mâna lui
atât de încet şi
subţire
trăgea cu pensula
orice linie ca şi cum răbdarea
ar fi fost singurul
papion alb
înnodat cu grijă
fără vreo pată fără
şovăială
se deplasa de la
o zi la alta ca un melc
sub un castel de
nisip
de ziua lui de
naştere pământul s-a zdruncinat de două ori
când a murit l-au
îngropat în două locuri
sicriul nu
încăpea adânc în groapă
au pus apoi
otravă de şobolani
astupau o gaură
apărea alta
dar cu răbdarea
poţi trece peste toate
pe dedesubt
sau de la una la
alta
mai am câteva
pene de vânător
deasupra rafturilor
mele cu cărţi
umbrele fug între
pereţi şi tavan
apar
găuri în amintire
fazanii agăţaţi
tremură
precum clopotele
în grindină
alte umbre dispar
încet
morminte pierdute
sau regăsite
inocente
ca nunţile de
fluturi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu