Fiat lux!

pe coridorul fără  lumină

fiecare proprietar are uşa lui

în spatele căreia repară

pardoseală pereţi ferestre

ascute cuţitele boante

toacă hrana pentru câini

frunzele de pătrunjel pentru supă

l-aţi văzut cumva pe nimeni

întreb eu uşile închise
cu spinarea grea încă dreaptă

în ţara minunilor nimeni nu plânge

ceilalţi sunt orbi în culorile toamnei

aşează pleoapă peste pleoapă

uşor precum frunza peste frunză

mormane de ochi goi fără pupile

fără să se deschidă

încă mai văd să bat la uşi

întinzând cutia milei

în întuneric

speranţele sunt degete subţiri

ating uşor globul pământesc

o jucărie care nu se mai învârte

şi totuşi se clatină

se face soare dincolo de nori
de fiecare dată când e linişte