pe atunci soarele
curgea ca mălaiul
măcinat proaspăt
la scocul morii
galben era chiar
şi iarna
când îl apăsam cu
degetul mare
ca pe un bumb
neîncheiat la piept
tăiam greu cărare
cu bâta
prin lanul de
buruieni înalte
până când
ciorapii trei sferturi
erau plini de
ciucuri de scaieţi
săream gardul ca
un hoţ
ca să nu ştie
nimeni unde sunt
când se înălţa
carul mare peste şură
alunecam pe gura
ieslei în otava proaspătă
şterpeleam
scăunelul scobit cu trei picioare
pe care şedea
bunica la ora mulsului
şi cântam
mânzului cu stea în frunte
atunci toate
inimile erau calde şi roşii
în formă de
frunză de tei
fiecare stea era
o poveste
şoptită de zâne
în poiana narciselor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu