mă întorc aproape
oarbă
ca un copil
rătăcit
pe unde am
însemnat drumul
cu fărâme calde
de inimă
le adun în palme
dar nu se
potrivesc la loc
să fi fost inima
mea
sau a altcuiva
mă întreb în timp
ce respir
tot mai rar
boabe de sudoare
picură
ca într-o peşteră
atât de
necunoscută
atât de intimă
pretutindeni sunt
acasă
prin ochii
întredeschişi
lumea e o fântână
în care strig
Deosebit,finalul poemului....
RăspundețiȘtergereMulţumesc Lavana.
Ștergere