poate de vină
sunt anii
vârsta la care
femeile trecute îi repetă zâmbind
că ea este încă
tânără
are bucătărie şi
cămară ticsite cu condimente
şifonier cu
lavandă şi săpunuri între cearceafuri
chiar şi trusă
de manichiură
pentru zilele
ploioase
în casa ei
florile primite în dar
îşi pierd
parfumul într-o oră
singurătatea roade
cu măsele ascuţite
durerea o loveşte în cap deodată
ca o greblă pe care a călcat
din greşeală
dar nu poate ţipa
stă dreaptă cu
fruntea lipită de perete şi numără
de câte ori s-a
îmbătat cu vise spumoase
ca şampania
ţinută la rece cu dop puternic
sau câte
coşmaruri au trecut ca argintul viu
în nopţile cu
stelele ascunse
închise apoi în
termometre
strânse lângă
piept când are febră
numără de câte
ori latră sau muşcă prezentul
ca un mops bătrân
cu limba scoasă
îşi plimbă
degetele pe stampe din trecut
acoperite cu un
film roz de acuarelă
se gândeşte la viitor
ca la o colecţie de caramele fără gust
care smulg dinţii
din alveole
ea e
doamna cu umbrelă pastelată vara
şi neagră corb la
înmormântări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu