puneţi în lanţuri
pietrele
să nu se mai
macine singure la colţuri
opriţi avalanşa din
munte
unde izvorul a
secat sub bolovani
sunt numai cruci
de fier pe marginea cărării
morminte de eroi fără
nume
de pe vremea când
pietrele zburau
ori cădeau
grămadă din cer
aruncaţi pietrele
în temniţă nu în oameni
opriţi-le
au început să
crească înalte
piatră cu sare
peste trupurile noastre
zidurile
lăcrimează sau curg lacrimi peste ele
mii de Ane
plâng încet că s-au cununat cu Manole
morţii noştri au
oasele subţiri şi nu-s de stâncă
suntem tot mai
reci şi uscaţi unii faţă de alţii
faţă de noi
înşine
Doamne
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu