când au ridicat
casa
tinerii au
aruncat stupii părinţilor
au sădit un măr
şi un păr
soiuri bune
s-au ţinut tari
pe pământul sărac
au crescut peste
ţigle
fructele pocneau
înspre toamnă
bătrânul le aduna
câte unul
cu mânecile albe
suflecate
pentru cazanul de
ţuică
aştepta să mai
treacă peste un an
singur în casa
lui veche
la masa din curte
se bea tărie
se discută despre
religie şi Dumnezeu
cu voce tare
cot la cot către
seară
norii sunt
nehotărâţi
lasă apa să cadă
rar
în săptămâna
patimilor
bătrânul aşteaptă
în cămaşă albă
cu căciula din
blană de miel
alături de tâmple
ploaia aproape
stă
în ţărâna cu
riduri încă reci
veşnicia e
pomenită
de la rădăcină
creşte în pomii
cu guler de floare
Excelent condei...
RăspundețiȘtergereMulţumesc Lvana :)
Ștergere