Sunt ceainicul de
odinioară
aruncat printre
vechituri în podul stăpânului meu.
Aici este mereu
frig...Viaţa mea e acum istorie.
Născut şi crescut
în fontă dură,
am trecut proba
focului în copilărie.
Era iarnă. Mama
mea, bătrâna sobă din fontă,
îmi ghida primii paşi nesiguri în lume.
Încetul cu
încetul m-am obişnuit
cu focul ei
puternic sau îngheţul după ce clocoteam.
Cu toate acestea
mulţi se încruntau uşor,
spunând că am un
prea multe toane şi că sunt cam aiurit.
Câte puţin, am
învăţat să nu-mi mai pese.
Dar, când
fierbinţeala era puternică,
îmi plăcea să
fluier şi să şuier un cântec trist
despre iubita
mea, fierul de călcat din fontă,
draga mea zână
încălzită cu jeratic,
niciodată destul
de aproape de mine.
Acum am
pierdut-o, stau singur în întuneric,
totul e rece.
Poate va veni vreun
copil curios
să mă păstreze ca
pe-o poveste,
lângă păpuşi din
cârpe şi inimi de turtă dulce.
1 Iunie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu