de parcă mi-aş
ascunde mâinile
cu degetele
schimonosite
sub şalul de
mohair cenuşiu
iarnă de iarnă
acelaşi pe umerii bunicii
şi oasele
degetelor mele nu stau cuminţi
ca puii de cuc
într-un cuib părăsit
tremură hămesite
dau să rupă din
nou trandafirul perfid de roşu
căţărându-se pe
stâlpul casei
le ordon să stea
drepte
cât timp pentru
mine există o cruce
sau un punct
şi apoi de la
capăt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu