atunci au
împărţit oasele, solzii şi icrele
oase argintii:
biserica era
mereu curată
ca ochiul lui dumnezeu
înainte de asfinţit
praful dinăuntru
rămânea suspendat
pe ninsoarea de
raze din ferestre,
se amestecau deasupra
aurele sfinţilor
fără tămâie sau
lumânări
solzi aurii:
în biserica veche
praful e mai rece
ca mălaiul într-o
moară părăsită,
pluteşti într-un
acvariu îngheţat,
fosilă antediluviană,
îţi cresc branhii
prin care respiri fără zgomot
fraţi şi surori
icre roşii:
toţi preoţii stau
drepţi
cu pietrele de
mormânt spălate
de ochiul lui dumnezeu,
preotul viu dă
ocol pocalului dincolo de lume,
amestecă de zor
ca într-un mojar,
pisează
până când trec
apele
icre negre:
şi aici mai rămâne
doar începutul de
la ioachim şi ana,
restul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu