am scris o poezie
ca un om singur
strigam după
cineva
să i-o dăruiesc
oricine trecea
trântea capacul
fântânii
fără să se uite
de prea mult
ţipăt
mi se uscau ochii
orbisem
era secetă
pădurea de
salcâmi
fluiera a pustiu
deodată vântul
mi-a îndoit
braţele în cruce
respiram suflet
la suflet
plângeam lacrimă
din lacrimă
cineva a plecat
fără o vorbă
poezia mea s-a
luat pe tălpile lui
ca praful
am rupt o frunză
şi am semnat
eu anno domini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu