mă gândeam
deunăzi la visele proaspete ca un caş moale
unde nu e loc
pentru injecţii cu moldamin şi căţele molda
sau moldoveni
mioritici împrăştiaţi prin emisiuni radio
ca ecoul numelui
meu de familie fără coborâre din trenul aseptizat
eram albă şi
lucidă până la rădăcina dinţilor
cu tălpile moi
călcam peste tinereţe
prea ades priveam
aparte atât în dreapta cât şi în stânga scenei
dar mai ales în
sus spre cariatidele de la universitate
sau soarele în
balans printre gene ca printr-un gard fără poartă
din lumea aceea
proaspătă de parcă pocnea în coajă
mi-am aruncat un
ochi fără plasă drept în timpul interbelic
de pe zidul din
centrul oraşului
la vulturul de
mare cu peştele în ghiare
mă întrebam cum
de rămân atâtea urme din testamente fără valoare juridică
din neuron în
neuron aşa cum bine observa profesorul de anatomopatologie
când vorbea de
creierul lui eminescu mâncat de vrăbii pe o fereastră
eu aş fi vrut să
ripostez că sunt doar poveşti ca acelea de pe raftul denisei
dar mi-am
înghiţit nedumerirea de balenă
în această lume de
vechituri mediatizate
terente şi didina
încă se plimbă cu maşina
ciotul viril al
banditului înspăimântă ochii fecioarelor
care poposesc
întâmplător la pagina de internet cu un borcan
şi o notă de
subsol despre rasputin cu aceeaşi soartă
cineva departe
cântă ca zavaidoc peste oraşul cu câini sau fără
se lasă frate o
ceaţă ...
foto a mea din centrul vechi (Lipscani) în perioada de tranziţie, înainte de reconstrucţie, din motive incerte nu mi-a ieşit partea din stânga cu artă grafitti interesantă:
foto a mea din centrul vechi (Lipscani) în perioada de tranziţie, înainte de reconstrucţie, din motive incerte nu mi-a ieşit partea din stânga cu artă grafitti interesantă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu