este atât de
proaspăt
sub pânza
cortului meu
lipită peste nări
şi buze
aproape că simt
prin nervura firului de iarbă
toţi bobii grei
de rouă din zece mii şi una dimineţi
atât de frumos
încât am uitat
cum cad avioanele
celor care
îndrăznesc să viseze
şi pentru alţii
după ce şi-au
murit toate morţile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu