cei care
îngrijeau grădina mânăstirii
au lăsat copacii
uscaţi
după voia celui
de sus
nu mai erau mere
creţeşti
doar câteva
cuiburi goale se lepădau de umbră
pe drumul drept
din mijloc
de parcă lumea pe
jumătate paralizată se ridica
cu toată puterea
rămasă în capul oaselor
restul grădinii
legase rod
fusese greu să
urc treptele
în genunchi
dar ca un bun
creştin
cum să le cobor
doamne
tot la fel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu