de primăvară

Primăvară, primăvară,
ca un melc codobelc

în corniţe te încerc,

de mi-e inima amară

să văd cât de verde eşti,

o driadă din poveşti,

primăvară, surioară.

Primăvară, surată vitregă,

ţi-ai legat cosiţele în cârpe roz ca o bătrână,

te piepteni lângă soba de tuci

cât timp mai sfârâie cărbunii un descântec sălbatic.

În scoarţa copacilor e durere,

facere şi desfacere de muguri,

lăstarii plâng la sânul pădurii,

miroase dulceag

a iarbă putredă de-acum un an,

cresc toporaşi din inima neagră a pământului,

fluieră copiii din frunză fragedă,

scârţâie roţile plugului.

Primăvară, primăvară,

te aştept la fântâniţă
de haiduci în poieniţă.
Tu înalţă de cu seară

ciutura cu stele plină,
pe cămeşa ta senină

primăvară, surioară.