Dacă o femeie se
naşte femeie se spune că nu se mai poate
schimba nimic.
Purtam căiţă
precum Cănuţă om sucit. Mânuţa mică roşie ca mâna unui măcelar, cercul alb de
lumină din jurul frunţii.
Când eram aproape femeie m-am
aşezat pe pământul gol şi am desenat norii rozalbii. Nimeni nu a intervenit, ploaia a fugit
din ochii mei. Fluturii cap de mort au polenizat florile de măr. De atunci au
crescut mai multe fructe ale pământului. Cine
să mă creadă dacă încă mai zâmbeam?
Fiindcă acum
aştept să îmbătrânesc nu mai e nimic de făcut. Doar buzele mele, demult în
linie frântă, ca două capse smulse din hârtie, sunt tot ce mi-a rămas. Perfida
bucurie a sincerităţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu